Mihnea şi meseriile

           "Pe băiatul ăsta îl facem constructor!" zise tata cu încântare, intrând în casă, unde eu, mama şi Mihai, depănam vorbe şi impresii.

           "A luat două stinghii lungi, le-a tăiat cu fierăstrăul şi a făcut o scară. Apoi, a cărat o parte din cărămizi şi a ridicat un zid, cu mortar improvizat din pământ."

          Greu de zis ce se va face Mihnea când va fi mare! Căci, după toate zidurile ridicate de-a lungul timpului, toţi ne-am gândit, de multe ori, că se va face constructor... După bucuria cu care plantează tot felul de flori şi legume(fasolea fiind preferata lui) am zis că se va face agricultor...Când îl văd cu cât drag priveşte animalele, ne gândim la veterinar şi când îl văd desenând....etc.

           Astea sunt părerile noastre, dar trebuie să mai vedem ce vrea şi el....

          Aici, confuzia este şi mai mare!

          Ca toţi copilaşii, pe rând, a ales soldat, doctor, pilot, actor, inventator...

          Dar cea mai tare dintre toate a fost...prima. Din toate meseriile lumii, prima lui alegere a fost nici mai mult nici mai puţin, decât...ta! ta! ta! ta!... GUNOIER.

          Şi eu care mă bucuram de uşurinţa cu care se exprimă şi de vocabularul bogat, pe care îl are şi speram că va scrie. A inventat câteva poveşti, dar nici nu vrea să audă de scriitor. "E plicticos, mami!"

          Iar tati, care se bucura de dezinvoltura cu care comunică, spera la actorie. Aici, pare mai uşor, pentru că şi el a dorit aceasta, într-o vreme.

          Dar ce să-i faci! Asta-i viaţa!

          Om trăi şi om vedea!

          Mihaela Dămăceanu

          P.S. Toate aceste gânduri au rămas şi s-au dezbătut în casă, între cei trei vorbitori iniţiali. Tata a ieşit cum a intrat, repede-repede, să nu piardă vreun minut de stat cu Mihnea şi de contemplaţie a nepotului lui drag. Că i se luminează faţa, i se înmoaie vocea şi străluceşte totul pentru el, atunci când vine Mihnea şi le dă toată curtea peste cap. Dar nicio dezordine nu contează, nicio muncă nu este prea multă, nicio obrăznicie nu-l supără şi nimănui nu îi este permisă vreo observaţie făcută lui Mihnea. Este soarele şi fericirea lui! 

         Dar să vă arătăm şi câteva poze, cu trăznăile lui şi cu florile mamei:
       
         În tren, ascultând poveşti...






Face mama o mâncărică din fasolea pusă de băiat. Maaari boabe, mari!



Florile preferate ale tatălui meu

Scara şi zidul

O parte din curte, după o săptămână

Pisoiul Ricki

Foc de tabără

Zidul după o săptămână


Cea mare a fost plantată de Mihnea

Bunicul cel mândru

Crizanteme de la mătuşici






         

             

Etichete: