Primii paşi pentru organizare:activităţi şi termene pentru anul acesta

        Nu este chiar uşoară treaba aceasta cu organizarea, dar în acelaşi timp, nu de puţine ori am constatat viteza cu care fuge timpul şi faptul că  seara te întrebi când şi pe ce s-a dus ziua. Şi, dacă nu ai câteva lucruri importante de enumerat, ca fiind realizate în cursul zilei ce s-a încheiat, sentimentul nu este tocmai plăcut. Nu mai vorbesc, ce sentiment ai când trece o lună, sau mai rău un an întreg şi nu poţi să spui ce ai făcut în perioada respectivă.

        De multe ori am avut astfel de stări, şi ştiu ce înseamnă amărăciunea trecerii inutile a timpului. Din fericire, anul trecut a fost altfel, şi un altfel de altfel, şi câţiva înaintea lui. Iar ceea ce a făcut diferenţa, a fost faptul că în aceşti ani, am acţionat pentru a face nişte schimbări şi a concretiza prin paşi clari dorinţe şi vise mai vechi. Nu pot să spun că totul a fost bine, sau uşor, sau neapărat util şi cu efecte benefice pe toate planurile. Unele nu ne-au ieşit cum am vrut, aşa cum a fost mutarea la Botoşani şi apoi reîntoarcerea la Bucureşti. Dar altele da. Şi una dintre reuşite a fost blogul acesta.

        Am ales să public ceea ce dorim să realizăm în 2013, pentru a mă motiva mai mult. Ştiu că nu toată lumea agrează aceasta modalitate şi e firesc să fie aşa. Dar eu, citisem de mult că este bine să îţi faci publice dorinţele şi am experimentat aceasta pe blogul Iuliei. După cum ştiţi, a devenit un obicei să citesc ce scrie Iulia şi nu de puţine ori comentez pe blogul ei. Şi pentru că eram de acord cu foarte multe din ideile prezentate de ea, am spus că îmi doresc să urmez unele din sfaturile oferite. Ulterior, mi-am amintit ce am scris şi am început să şi practic. Aşa am izbutit să mă pot încadra în bugetul alocat pentru mâncare(220 lei săptămânal), să plec la cumpărături cu listă, şi, mai nou, să fac şi meniul săptămânal. De trei luni, am făcut şi proiecte de buget lunare, ceea ce a condus la rezultate mai bune decât înainte.

       Nu ştiu dacă pe voi v-am convins că este bine, dar eu sunt sigură că mie îmi este utilă  această planificare şi publicarea ei.

          Aşadar, mergem astăzi mai departe, şi stabilim activităţi, subactivităţi şi termene.
  
         În ceea ce îl priveşte pe domnişorul Mihnea, care tocmai reîncepe şcoala, i s-a comunicat deja că va avea un program fix, din care se va mai diminua timpul de joacă pe computer şi vizionarea filmelor. Nu ştiu încă, ce timp va mai rămâne pentru aceste activităţi, care durau până acum, în jur de două ore zilnic(una sau cealaltă, nu ambele). Supărare mare când a aflat, dar i-am explicat că nu avem altă soluţie, dacă doreşte să meargă la karate şi la desen.

         Timpul de efectuare a temelor va fi de două ore şi va lucra în plus, o oră şi jumătate. Facem deja acest lucru de la începerea şcolii, dar uneori ne prindea şi ora 21,00, din cauza pauzelor făcute şi a lălăielii. Aici, am o mică nelămurire. Până acum, a lucrat cu Mihai la matematică şi cu mine la română şi engleză. Matematica se făcea zilnic şi celelalte le alternam. Citind mai mult despre învăţarea limbii engleze, am observat că toată lumea insistă pe lucrul zilnic. De aceea, mai reflectez cât timp alocăm fiecărui obiect şi dacă intră toate trei în aceeaşi zi.

        Cursul de karate se desfăşoară luni, miercuri şi sâmbătă, de la 17,30 la 19,00. Pentru a introduce şi un curs de desen, suntem condiţionaţi de două aspecte: pentru acest an, trebuie să găsim unul gratuit(banii, bată-i vina) şi desfăşurarea orelor în celelalte zile disponibile.

       Lecturile de seară au fost reîncepute, dar nu am izbutit să le fac zilnic, ca înainte. Joaca va rămâne mai mult pentru sfârşitul săptămânii şi voi încerca să mai desenez şi eu, alături de el, pentru a-l convinge să abordeze şi alte teme, în afara trenurilor şi a corăbiilor. Cred că ar fi o joacă plăcută pentru amândoi.

        Am analizat toate obiectivele şi voi continua să o fac încă două săptămâni, pentru a vedea cum merge cu şcoala şi cursul de karate, în paralel. A început să meargă la karate în ultima săptămână de şcoală, care întotdeauna este mai uşoară.

         Sarcina  lui gospodărească va avea legătură cu camera lui.

        Programul lui Mihnea, cuprinzând tot ce am anunţat mai sus, va fi terminat şi afişat în camera lui, în data de 31.01.2013.   

        În ceea ce ne priveşte pe noi, aş pune ca termen de finalizare a decorării casei, data de 30 aprilie. Este un termen destul de lung pentru ceea ce a rămas de făcut, dar iarna este greu să faci drumuri la Botoşani şi la ai mei, ca să mai aducem din obiectele rămase acolo. În plus, mai avem puţin de tras, până a ne permite achiziţii noi, pentru casă.

       Pe latura financiară, am început completarea bugetului de venituri şi cheltuieli iar concluzia trasă, este că mai avem nevoie de alte surse de venit. Foarte dificil aici, de stabilit un termen, întrucât nu depinde doar de noi. Va fi o preocupare constantă a următorului an şi sper să funcţioneze ceva, din ceea ce am în cap. Aceeaşi situaţie este şi cu casa din Botoşani. În afară de a reînnoi anunţurile de închiriere/vânzare(termen 15.02.2012), nu văd ce am mai putea face noi. Sper să apară persoane interesate, fie de una, fie de cealaltă. Toate aceste aspecte vor fi avute în vedere permanent. Ultimul concediu a fost acum 4 ani şi simţim nevoia să mergem undeva. Vom pune câte o mică sumă lunar şi sper să ajungem câteva zile la mare. Dacă rezolvăm situaţia casei de la Botoşani, mergem şi în Olanda, dacă nu, amânăm. În al treilea sau al patrulea weekend al lunii, voi ieşi cu Mihai la o cafea.

       În ceea ce mă priveşte pe mine şi intenţiile de a fi o mamă şi o soţie mai bună, mai caldă, mai calmă, de a continua să merg duminica la biserică, şi de a începe să ţin post miercurea şi vinerea, acestea vor fi preocupări constante pe toată perioada anului. Avem deja două săptămâni de post în cele două zile, acest obiectiv fiind o noutate pentru noi. Nu a fost greu, doar că trebuie să am grijă să cumpăr alimente de post pentru dimineaţă şi să gătesc cu o zi înainte ceea ce mi-am propus, pentru aceste zile.

      Organizarea şi diminuarea timpului petrecut la computer, vor fi de asemenea, preocupări permanente iar referitor la scris, voi încerca să postez în fiecare zi lucrătoare, plus sâmbetele. Celălalt blog îl voi începe în luna mai, după ce terminăm cu aranjarea casei.  

       Mihaela Dămăceanu

Etichete: , , , ,