O zăpadă şi ceva treabă

Am scris ceva frumos de dimineaţă, dar nu am terminat, aşa că azi mă hotărâsem să fac o mică pauză. Venind pe drum spre serviciu, m-am gândit că repede-repede, nu moare nimeni dacă intru pe blog să să vă spun şi vouă că am o perioadă ceva mai aglomerată ca de obicei. Din acest motiv, vrând-nevrând, va trebui să răresc un pic postările.

Cam două săptămâni, ar dura perioada aceasta mai aglomerată în care voi scrie ceva mai puţin. Sper să izbutesc să postez luni, miercuri şi vineri, şi dacă nu, vă rog anticipat să mă iertaţi.

În altă ordine de idei, l-am lăsat pe Mihnea acasă, că a venit iarna peste Bucureşti.

Pe drum, am observat forsythia de care atâta mă bucurasem săptămâna trecută, acoperită de zăpadă.

Dar nu m-am putut abţine tot drumul, să mă gândesc cum de o zăpadă a dus la închiderea şcolilor.

O fi ea în martie, dar e doar o zăpadă, cu ceva vânt, ce-i drept.

De când se închid şcolile din cauza unei zăpezi?

Oare de când ne transmit şi oamenii aceştia de la meteo, o altă panică? Că nu ne ajunge câtă există deja?

Dar hai să fiu corectă şi să aştept până diseară, înainte de a mă pronunţa definitiv.

Că cine ştie, poate vine vreo zăpadă de nu am mai văzut, şi atunci înţeleg de ce au stat copiii acasă.

Mihaela Dămăceanu