Să-i învăţăm cum să înveţe

Nu îmi dau seama de ce mi-a trebuit atât de mult timp, ca să constat că Mihnea nu ştie cum să înveţe. M-a lovit pur şi simplu în cap ideea aceasta, săptămâna trecută, când am stat cu el acasă în cele câteva zile de concediu. Adică la aproape un an şi jumătate, de la începutul vieţii de şcolărel. 

Analizând eu un pic mai bine lucrurile, îmi amintesc că m-am gândit la aceasta şi anul trecut, dar nu prea era cazul atunci să insist. Pentru că în clasa întâia învăţau literele. Şi pentru a învăţa literele, acestea trebuiau scrise. Şi scrierea literelor, era practic tema de acasă. Aşa că, băiatul venea de la şcoală şi începea să îşi scrie tema. Direct pe caietele acelea tip, pentru că nu era normal să îl punem să scrie de două ori, câte o pagină dintr-o literă. Şi chiar de aş fi vrut eu, el oricum nu ar fi fost de acord. Apoi, urma cititul lecţiei. Tema de la matematică se făcea la fel. Direct pe caiet.

Anul acesta am reuşit să îl obişnuim cu ideea că trebuie să lucreze în plus. Nu mai face nazuri şi proteste şi lucrează fără comentarii. Am realizat însă, abia săptămâna trecută, că am sărit peste o etapă. Şi încă, una importantă, aceea de a-l învăţa cum să înveţe. Această postare nu este scrisă pentru cititorii noştri obişnuiţi, pentru cei ce au copii mai mari şi au trecut prin asta, ci pentru ceilalţi, cu copii de vârsta lui Mihnea. Pentru că am realizat cât de greu este uneori, să conştientizezi lucrurile simple. Lucrurile care ne-au intrat în reflex şi pe care le facem automat. Noi le facem automat, cei mari. Nu acelaşi lucru, se întâmplă celor mici. Ei nu au reflexe formate, nu au rutina automată şi noi ca părinţi, trebuie să îi ajutăm. De aceea am zis să scriu aici. Nu pentru că este vreo filozofie, nu pentru că nu ştiţi aceste lucruri. Ci pentru a sublinia faptul că cei mici nu ştiu şi trebuie să le explicăm şi să le formăm deprinderea învăţării corecte.

Aşadar, ce presupune procesul de învăţare sau cum trebuie să se desfăşoare acesta?

Nu se efectuează direct tema, cum face băiatul meu, şi sunt sigură că nu este singurul.

Învăţarea pentru şcoală, începând din clasa a II-a, necesită următorii paşi:

1. se citeşte şi se învaţă tot ce s-a făcut în clasă. Adică tot ce este scris pe caiet. Citit şi subliniez învăţat.

2. se citeşte lecţia şi se învaţă tot ce apare în plus, faţă de caiet.

3. se efectuează tema. Abia acum se face tema.

4. se fixează prin exerciţii noţiunile noi, introduse prin lecţia predată.

5. periodic, se fac recapitulări şi se insistă pe ce a prezentat dificultăţi la momentul fiecărei lecţii. Veţi vedea însă, că au uitat multe şi că va fi nevoie să insistaţi şi pe alte noţiuni.

Aşa decurge învăţarea de zi cu zi. Dragele mele, v-am spus că nu scriu azi nicio filozofie. Este un lucru pe care toţi cei ce am trecut prin şcoală, l-am făcut. Doar că acum am realizat că Mihnea nu are acest obicei format, şi gândindu-mă că nici alţii nu îl au, scriu pentru părinţi, ca să îi atenţionez că este cazul să insistăm pe această procedură.

Poate că veţi crede că este cam devreme în clasa a II-a, dar nu este aşa. Acum este momentul în care învaţă scrierea cu doi de i, o parte din ortograme şi diftongii, triftongii şi alte fineţuri ale limbii române.

Aceste lucruri trebuiesc învăţate. Acum nu mai este suficient doar să faci tema. Acum trebuie să parcurgi lecţia şi să insişti pe fiecare cuvânt dificil din text. Acum învaţă  că este se scrie cu e, deşi se aude ie, ar trebui să înveţe când pune doi de i, etc. Spun ar trebui, pentru că sunt atâţia care nu ştiu să îi pună. Toate aceste lucruri, automate pentru noi, nu sunt aşa, pentru copii.

Lucru pe care am vrut să vi-l reamintesc azi.

Vouă, celor cu copii mici.
Mihaela Dămăceanu