Dorul

Vă spuneam ieri că mi se făcuse puţin dor de perioada profesoratului meu. Au fost primii mei ani de muncă, făcuţi cu drag şi pasiune, şi cu ceva rezultate foarte bune pe la olimpiadele şcolare. Au fost ani de intensă implicare, curşi cu o ardere puternică, până la epuizare. Apoi, a trebuit să caut altceva. Ceva în care să reintru cu aceeaşi ardoare, în care să reîncep să ard, să simt pasiunea şi emoţia.

De aceea am avut şi săptămâna trecută, o nouă activitate.

Ca să simt iarăşi flacăra. Chiar dacă emoţional mă epuizează.

Dar nu despre acest dor şi flacără, vroiam să vă povestesc azi.

Ci despre un alt dor, pe care l-am simţit brusc, într-un respiro de câteva minute.

Un dor, pe care l-am auzit  prima dată, cu ani în urmă, la o dragă colegă."Mi-e dor de Laura mică!". Pe vremea aceea, eu nu aveam copii şi nu am înţeles cum îi poate fi dor de copilul ei(Laura), care avea cam 20 de ani şi care locuia împreună cu mama ei. Mi-a explicat că nu este acelaşi lucru, chiar dacă o vede zilnic. Îi era dor de ea, mică.

Deşi băiatul meu nu este încă de 20 de ani, ba chiar mai are foarte puţin până face doar 9 anişori, înţeleg abia acum cum îţi poate fi dor de propriul copil, de când era mai mic. Căci timpul acela s-a dus, şi nu te mai întâlneşti cu el. Şi copiii se schimbă, cu fiecare etapă. Fiecare astfel de etapă este diferită, şi e tare bine să te bucuri de ea, atunci, la vremea ei.

Căci trec atât de repede, de nici nu ştii, nici nu simţi şi nici nu te bucuri.

Şi apoi te-apucă dorul.

Dor de perioada când îl ţineai în braţe cât puteai, ba chiar plîngea el să-l ţii în braţe, şi tu nu mai puteai.

Dor de pupat cât vrei, pielicică albă, fină şi pufoasă.

Dor de ochişori lucitori şi faţă permanent râzătoare.

Dor de cârlionţi, obraji bucălaţi şi mers nesigur, legănat.

Dor de acea puternică legătură cu tine, care se diminuează pe măsură ce trece timpul. 

Dor de copilul tău mic...












Calitativ, aceste fotografii nu sunt foarte bune, dar feţişoara aceasta bumflică, de pe la un an şi ceva, mi-a mai liniştit puţin dorul.

Probabil că nu sunt singura ce simte acest dor....

Şi dacă nu l-aţi experimentat încă, aşteptaţi să mai treacă ceva timp şi veţi vedea.

Mihaela Dămăceanu