Am uitat de mine! Nu de ieri de-alaltăieri, ci de mai mult timp.
Mereu
cu mintea-n şapte locuri, începând cu puiul meu şi terminând cu blogul,
nu mai ştiu când e luni, când e vineri, când e începutul şi când e
sfârşitul anului.
Din
când în când mi se mai întâmplă să-mi amintesc că odată, demult,
primeam complimente despre felul în care arătam, despre un obiect din
ţinuta mea sau despre vreun accesoriu mai deosebit. Anul acesta, am
reîncercat o perioadă să-mi rup din alte activităţi ceva mai multe
minute dimineaţa, pentru a le aloca aspectului meu. A durat cam o lună
jumătate, timp în care am primit întrebări de genul: “dar ce-a fost cu
tine până acuma”?
Cu alte cuvinte, “de ce nu mai aveai grijă de tine”?
Păi chiar aşa.
De ce nu mai aveam grijă de mine? O să încep să mă scuz, spunându-vă că
am multe pe cap, că am copilul, casa, serviciul, blogul, şi continua
dorinţă de învăţătură şi schimbare. Că neînvăţând până acum, cum se fac
lucrurile fără stres şi fără să-ţi pui înainte milioane de întrebări,
eşti mereu muncit de gânduri şi măcinat de ele.
Dar oricât de multe v-aş spune, ştiu că m-aş amăgi. Căci o femeie trebuie să rămână femeie, indiferent de problemele cu
care se confruntă. Şi o femeie trebuie să se îngrijească şi să acorde
timp aspectului ei. Căci şi haina îl face pe om, ştim bine asta. Şi în
afară de cum îl face în ochii celorlalţi şi mai mult contează cum îl
face în proprii ochi.
Iar noi nu ne simtim bine dacă nu suntem mulţumite cu aspectul nostru.
Aşadar,
acum la sfârşit de an, când începem să ne evaluăm anul ce s-a dus şi
să ne gândim la cel ce va urma, îmi propun să-mi revin. Îmi propun să nu
mai iau pe mine doar hainele ce vin la rând în dulap, îmi propun să-mi
mai deschid caseta de bijuterii şi să-mi
reamintesc telefoanele coafezei şi cosmeticienei. Şi ca să vedeţi că mă
ţin de treabă, chiar înainte de a începe anul, mă duc să mă uit la ceva
frumos, adică la aceste cadouri. Caut ceva pentru sărbători, că poate voi primi
un cadou, dacă-i voi spune moşului ce-mi place.
Mi-ar plăcea ceva altfel, ceva ce ar putea face ca noaptea de Revelion să fie şi mai specială decât este, şi mai deosebită decât celelalte ce au fost până acum. Ceva ce mi-ar da o strălucire aparte.
M-am uitat la broşa aceasta. Ce ziceţi, ar fi ce-mi doresc?
Pentru că după un an de muncă, un an de eforturi destul de mari, un an în care nu am ştiut cum să mă împart mai bine între treburi, merit şi eu un cadou. Şi dacă nu mi-l face moşul, mi-l fac singură, singurică. Am zis!
Dar înainte de Revelion, trecem prin bucuria Crăciunului. Iar pentru acesta, mi-a trebuit ceva timp să mă hotărăsc ce aş vrea. Am oscilat între un strălucitor set albastru de bijuterii şi un cadou mai practic, mai potrivit vremii de iarnă, cum ar fi o eşarfă dublă colorată şi mănuşi.
Dar credeţi că puteam eu pleca de pe o pagină cu cadouri, fără a mă gândi şi la băieţi?
Mai
ales că am găsit unul, ce ar încânta sufletul lui Mihnea-cel înnebunit
după corăbii, şi mai are alături şi ceva ce l-ar bucura pe soţul meu?
Oare cum aş fi putut să fac aşa ceva?
Mihaela Dămăceanu