Din Călăraşi

Bună dimineaţa şi bine că s-a mai oprit ploaia şi nu am ajuns muraţi la serviciu! Să sperăm că avem şanse să scăpăm şi la întoarcere.

Cum mai sunteţi? Sper că aţi avut o minivacanţă reuşită, cu distracţie şi voie bună. Sau măcar v-aţi odihnit puţin.

La noi a fost o combinaţie din cele de mai sus, căci am fost la părinţii mei-la Călăraşi-şi ştiţi cum este la mama în vizită. Te aşteaptă cu toate făcute şi te tratează ca pe familia regală. Mese întinse pline de bunătăţi, atenţie cum nu mai găseşti nicăieri şi vizite de oameni dragi. Aşa-i, că niciunde-n lumea mare nu este ca la mama?

Despre Călăraşiul meu natal nu am prea multe lucruri interesante de povestit, din păcate. Este un oraş cam anost din Câmpia Bărăganului, situat pe un braţ al Dunării-Borcea. Cea mai frumoasă parte a lui este parcul de la malul apei, pe care l-au amenajat mai bine decât atunci când îi băteam eu aleile. E normal după atâţia ani, dar mi-ar fi plăcut să mai facă ceva şi în restul oraşului. Am văzut în parc câteva aranjamente florale reuşite, amenajate din trunchiurile copacilor tăiaţi şi mi-a părut rău că nu am avut cu ce le fotografia.

Peste apă, se întinde o pădure foarte verde acum, ştiţi voi, cu verdele acela puternic, electrizant, pe care nu-l mai vedem decât o lumă. Pădurea ajunge până la Chiciu, locul de unde braţul Borcea se desparte din Dunăre şi locul pe unde se trece cu bacul în drumul spre Ostrov sau spre Bulgaria. De pe malul Dunării se văd blocurile oraşului bulgar Silistra, atât este de aproape. De la coborârea de pe bac se poate merge pe jos pentru a-l vizita. Mulţi călărăşeni se duc des acolo pentru cumpărături ceva mai ieftine decât la noi. Poate la următoarea vizită facem şi noi o incursiune şi vă povestesc ce se găseşte convenabil prin Silistra.

Revenind la Călăraşiul meu, v-aş arăta câteva poze din ce-am găsit prin bunăvoinţa marelui Google, căci vă spuneam că eu sunt blocată cu fotografiile:

- sediul Prefecturii, cea mai frumoasă clădire a oraşului

sursa
- o fotografie nu foarte semnificativă din parcul despre care scriam mai sus, dar nu am găsit una mai bună.

sursa

- şi o imagine nostalgică a Călăraşiului de pe vremuri. Prima clădire este Primăria iar pe cealaltă nu o recunosc, acum fiind altceva în acel loc. Dar arată mai frumos ce văd aici, decât ce este acum.

sursa
În afară de plimbarea prin parc, un alt moment plăcut al vizitei acasă a fost un fel de minişezătoare culinară făcută între femeile prezente ale familiei. Am mai făcut lucrul acesta, cu vreo trei ani în urmă şi mi-a rămas în amintire momentul foarte plăcut. Am rugat-o pe mătuşa mea cea mai pricepută în reţetele macedoneşti să ne arate şi nouă câteva dintre ele. Acum trei ani am făcut împreună baclava iar la vizita aceasta am făcut plăcintă cu spanac, brânză şi ouă. Sunt reprezentative în bucătăria macedonenilor şi mătuşa noastră le face cel mai bine. Ar fi păcat să nu învăţ şi eu de la ele, aşa că am grijă să preiau reţetele aşa cum le-au făcut ele de ani, ca să le duc mai departe. Mi-aş dori să fac mereu o asemenea minişezătoare, nici nu am simţit că am fi făcut vreun pic de treabă, atât de plăcut şi uşor a fost totul. Iar baclavaua nu este chiar aşa de uşor de făcut, mai ales când foile se fac în casă. Şi mătuşile mele nu au făcut vreodată reţetele acestea cu foi de  cumpărat, vă daţi seama. După ce am terminat plăcintele, am făcut o incursiunea în grădina mătuşii mele, pentru a admira şi lăuda fiecare fir de floare şi mai ales fiecare fir nou apărut.

Cam asta a fost minivacanţa noastră.

Acum o pornesc la treabă, nu înainte de a vă ura o săptămână uşoară, în care să ne reacomodăm lin cu ritmul vieţii de lucru!

Şi mai vreau să vă mulţumesc tuturor celor ce treceţi pe la noi şi în mod special azi, prietenilor ce mi-au lăsat sfaturi referitoare la maşina de spălat. Nu am apucat să o cumpărăm, dar săptămâna aceasta este musai şi sfaturile voastre îmi sunt de un real folos! 

Cu îmbrăţişări pentru toţi cititorii ce ne-au mai rămas după pauza prea lungă,

Mihaela Dămăceanu  

Etichete: