La plăcinte înainte

La mulţi ani, doamne frumoase, domnişoare, soţii, mămici şi bunici!

Să aveţi o primăvară specială, cu soare cald, cu cer senin, cu flori multe şi copaci parfumaţi!

Să fiţi vesele şi fericite, să vă bucuraţi de fiecare clipă şi rază de soare! 

Sursa: Facebook


Bine că avem soare şi cer de azur, că dacă îmi amintesc pe ce splendoare de primăvară am venit vineri la serviciu, îmi trece cheful de orice! Nu este chiar cald, termometrele din drumul meu arătau minus un grad, dar dacă nu a bătut vântul şi nu a nins, chiar mi-a părut o zi frumoasă :))

Mă bucur de soarele acesta şi sper să am o săptămână mai bună decât cea ce a trecut. A fost marcată de ceva treburi neaşteptate, astfel că m-am descurcat mai greu cu cele obişnuite, de zi cu zi. Dar cel mai greu m-am descurcat cu meniul. Mă gândeam eu că în prima săptămână lucrurile nu vor merge şnur, dar au fost mai rău decât mă aşteptam. Nu am reuşit să îl respect, am improvizat mâncăruri rapide şi pline de calorii, adică mulţi cartofi şi omlete. Şi dacă vă spun că vineri am pus repede în tigaie şi nişte cartofi la prăjit, mi-e şi teamă că îmi iau o ceartă de la voi :))

Dar dacă vă spun că nu am mai făcut cartofi prăjiţi de un an, poate mă mai iertaţi. Asta zic eu, căci Mihnea spunea că de mai mult de un an. Oricum, buni sunt, fetelor, de copil i-am iubit!!!

Sâmbătă după ce mi-am făcut dimineaţă, meditaţia la chimie, mă înforţoşez eu şi zbor la Piaţa Obor. Flori peste tot şi verdeţuri multe. Erau salate învoalte, ridichi vesele, ceapă, usturoi, untişor, lobodă...de toate şi sănătoase, ce să vă mai spun. Am umplut pungile cu ele, am luat şi spanac la 7 lei kilogramul, căci mi-a părut rezonabil faţă de 10 lei, urzici cu 5 lei punguţa, mere multe, macrou şi altele. M-am întors plină de elan, am declarat mobilizare generală în bucătărie şi cu ajutorul lor, am dat gata în trei ore şi ceva, patru feluri din mâncarea programată pentru săptămâna trecută. Plus două plăcinte, una cu spanac şi una cu mere.

Şi pentru că veni vorba de plăcinte, să vă spun că am o mare problemă în casă, cu ele. Ani de zile am făcut plăcinta că un desert, că eu aşa o văd. Adică, mă apucam de gătit, făceam o ciorbă, felul doi, o salată şi o tavă de aragaz, cu un fel de plăcintă. Cu cea de spanac, am avut mici probleme la început. Tati nu prea se omora, iar Mihnea a renunţat după două guri. Mie îmi plăcea şi în dorinţa de a-i mai obişnui şi cu alte feluri de mâncare, am perseverat. Am început să pun în ea, ba ciuperci, ba ardei, ba brânză, ba combinaţii din ele. Plus ceapă şi oregano. Pe măsură ce am crescut doza de oregano, parcă au început să o aprecieze din ce în ce mai mult. Sâmbătă seara, am făcut-o cu ciuperci. Pe lângă obişnuitul deja, oregano, am pus ceapă verde, pătrunjel şi mărar, cum m-a învăţat Dani. Nu vă spun ce succes am avut cu ea!

 
Sursa: Pinterest

Revin, să vă povestesc cum era cu tava de plăcintă, adică unica tavă pe care o făceam. În general, cu brânză sau cu mere, căci erau favoritele până s-au învăţat cu spanacul. Cea cu dovleac, nici acum nu prea merge grozav. Făceam deci, o tavă pe post de desert. Ce desert, că dacă la cea cu mere mai insistam eu să mănânce şi ce pregătisem înainte, la plăcinta cu brânză  nu aveam niciun spor. Cum apărea din cuptor, zici că năvăleau turcii pe tava aceea. Am învăţat repejor, că dacă vreau şi eu să gust, atunci este momentul, că în următoarele două-trei ore, nu mai prindeam nimic. Treaba fiind serioasă, încep eu să nu mai fac o plăcintă, ci două. Credeţi că s-a rezolvat ceva? Nu, nici acum nu are trecere altceva înaintea plăcintelor. Nu se mai atinge nimeni în casa aceea, de nimic în afara lor. Sâmbătă seara, cum vă spuneam, am făcut una cu spanac şi ciuperci şi a doua cu mere. Era ora 21, când am închis cuptorul după cea cu mere. Câte două bucăţi per cap de membru de familie, din cealaltă, erau deja consumate. Se continuă şi cu merele, deşi ora nu era deloc bună pentru astfel de excese.

Duminică dimineaţă se termină tot la micul dejun!

Acuma, stau eu şi mă cuget că ar trebui să fac câte trei deodată. Sau mai bine declar odată săptămâna plăcintelor şi fac fraţilor, câte două tăvi în fiecare zi, poate l-oi vedea pe Mihnea spunând că s-a săturat de plăcinte!


Mihaela Dămăceanu


Etichete: